Separarea Bisericii de stat

Separarea Bisericii de stat: Procese
Urmatoarele principii au fost extrase din procesele in care Curtea suprema a fost implicata in parametrii separarii intre Biserica si stat, in ultimii 60 de ani:

• Statul trebuie sa ramana neutru, nici sa favorizeze, dar nici sa se opuna religiei sau absentei religiei. De exemplu, statul trebuie sa fie complet neutru atunci cand emite autorizatii de folosire a proprietatilor publice pentru intalniri: nici sa favorizeze grupurile nereligioase mai mult decat grupurile religioase, nici vreo denominatie mai mult decat alta. Scolile publice trebuie sa fie neutre atunci cand permit grupurilor extracurriculare sa foloseasca proprietatea scolii pentru intalinri si sa nu favorizeze grupurile nereligioase mai mult decat grupurile religioase sau viceversa.
• Statul nu trebuie sa sponsorizeze, sa sustina sau sa para ca sponsorizeaza si sustine religia. De exemplu, sistemul scolar public nu poate elabora sau cere rostirea rugaciunilor. Mesajele si simbolurile religioase pot fi afisate pe proprieatea publica doar acolo unde este clar ca ele nu sunt o sustinere guvernamentala a unei religii particulare, cat si daca au un scop secular sau sunt discursuri private ale unor oameni sau grupuri neguvernamentale.
• Statul nu trebuie sa incurajeze practica religioasa intr-un mod constrangator, cum ar putea fi cazul unei practici religioase declarate ca fiind voluntara, insa practic, neparticiparea unui individ la rugaciunea de la festivitatea de absolvire a unei scoli publice, spre exemplu, este declarata indezirabila.
• Statul nu trebuie sa intervina in ideile religioase ale unei persoane, insa poate interveni in actiunile ei. De exemplu, statul poate interzice folosirea drogurilor in ciuda faptului ca un om sustine folosirea drogurilor ca fiind necesara pentru practicarea religiei lui.
• Statul ar trebui sa incerce sa manifeste intelegere fata de credintele religioase, cum ar fi invoirea copiilor de la scolile publice pentru educatie religioasa din afara caminului. Insa nu este obligat sa schimbe raspandita procedura guvernamentala, care se aplica in mod neutru publicului general, pentru a manifesta intelegere fata de credintele religioase individuale. De exemplu, Curtea a sustinut ca nu este nevoie ca statul sa schimbe sistemul de securitate sociala (Social Secure) pentru a satisface obiectiile religioase individuale fata de primirea unui cod numeric personal (Social Security number).
• Statul nu violeaza Constitutia atunci cand decreteaza programe de ajutor larg aplicabile, cu un scop secular valid, cu toate ca grupurile religioase, pana la urma, pot beneficia de program. De exemplu, Curtea a a aprobat programele de bonuri scolare care au fost facute pentru a oferi ajutor educational in sistemul scolar public slabit desi multi parinti au ales sa foloseasca bonurile pentru a-si trimite copii la scoli religioase.

Separarea Bisericii de stat: O intelegere gresita des intalnita
Astazi multi americani inteleg gresit cuvintele “separarea Bisericii de stat”, presupunand ca legea cere ca viata publica sa nu aiba nimic de a face cu religia. In mod gresit, ei cred ca nu trebuie sa vorbeasca despre credinta lor religioasa in forumuri publice, nici sa recunoasca traditia sau mostenirea lor religioasa. Aceasta este o extrema, cat si o intelegere gresita a legii din doua motive:

• Conceptul “separarii Bisericii de stat” se aplica doar actiunilor guvernului. El nu se aplica grupurilor sau indivizilor privati. Indivizii sau grupurile non-guvernamentale sunt libere sa-si practice religia, sa aiba discutii religioase si sa afiseze simboluri religioase in orice vreme, chiar si pe o proprietate publica. De fapt, acestea sunt drepturi protejate constitutional. De exemplu, elevii pot participa deschis in grupuri de rugaciune si studiu religios, in timpul needucational, in scolile publice. Ei pot face referiri la credinta lor personala in temele scolare. Cetatenii se pot ruga pe scarile tribunalelor sau sa afiseze versete din Biblie pe plancarde.
  
  
• Statul este obligat sa ramana neutru fata de religie, nu ostil fata de religie. Curtea Suprema a stabilit categoric ca statul, inclusiv sistemul scolar public, n-ar trebui “sa arate o indiferenta aspra grupurilor religioase. Aceasta ar insemna preferarea celor care nu cred in nici o religie in detrimentul celor care cred”. Mai mult, statul trebuie sa ramana neutru si intre religii. Oficialii statului, inclusiv profesorii, trebuie sa fie atenti si sa evite incalcarea legii prin refuzarea acordarii aceluiasi respect religiei ca si altor perspective filozofice sau activitati private, sau prin manifestarea preferintei unei religii in detrimentul celeilalte. (de exemplu: sa se permita ca simbolurile evreiesti sa fie afisate, in timp ce crestinilor si musulmanilor li se refuza dreptul de a afisa simbolurile legate de credinta lor).

Tweet

Urmareste-ne:

---