Rugaciunea in scolile publice

Rugaciunea in scolile publice – Trasarea granitei pentru exprimarea libera
Deciziile Curtii Supreme din ultimii patruzeci de ani stabilesc patru principii care disting discursurile guvernamentale religioase impermisibile de discursurile religioase private ale elevilor care sunt protejate de lege. De exemplu, profesorii si ceilalti oficiali ai scolii publice nu trebuie sa-si conduca clasele in rugaciune, citiri devotionale ale Bibliei sau in alte activitati religioase (Engel v. Vitale, 370 U.S. 421 (1962); School Dist. of Abington Twp. v. Schempp, 374 U.S. 203 (1963)). De asemenea, oficialii scolilor nu trebuie sa-i convinga sau sa-i forteze pe elevi sa participe la rugaciune sau alte activitati religioase (Lee v. Weisman, 505 U.S. 577, 599 (1992)). Acest comportament este “atribuit Statului” si astfel incalca Clauza Instituirii (Weisman, 505 U.S. at 587).

Desi Constitutia le interzice oficialilor scolilor publice sa conduca in rugaciune sau sa favorizeze rugaciunea, elevii “nu trebuie sa-si lase la poarta scolii drepturile constitutionale referitoare la libertatea de exprimare sau practicare religioasa” (Tinker v. Des Moines Indep. Community Sch. Dist., 393 U.S. 503, 506 (1969)). Mai mult, Curtea Suprema a clarificat ca “vorbirea religioasa privata, departe de a fi interzisa de Primul Amendament, este protejata in intregime de Clauza pentru Vobirea Libera la fel ca si exprimarea seculara privata. Capitol Square Review & Advisory Bd. v. Pinette, 515 U.S. 753, 760 (1995)). Pe deasupra, nu toate discursurile religioase care au loc in scolile publice sau la evenimentele sponsorizate de scoala sunt discursuri guvernamentale (Santa Fe, 530 U.S. at 302.). De exemplu, “nimic din Constitutie ... nu interzice unui elev de la o scoala publica, rugaciunea voluntara in orice vreme - inainte, in timpul si dupa ziua de scoala”, si elevii se pot ruga impreuna cu alti colegi in timpul zilei de scoala in aceeasi masura si conditii in care se pot implica in alte conversatii sau discutii (Santa Fe, 530 U.S. at 313).

Rugaciunea in scolile publice – Mostenirea tarii noastre
Rugaciunea in scolile publice nu era “interzisa” pana la inceputul anului 1960, printr-o noua interpretare a Constitutiei Statelor Unite. De fapt, istoria Statelor Unite include rugaciunea si citirea Bibliei in toate tipurile de locuri publice, inclusiv scoli. In 1782, Congresul Statelor Unite a facut urmatoarea rezolutie: “Congresul Statelor Unite recomanda si aproba folosirea Sfintei Scripturi in toate scolile”.

William Holmes McGuffey este autorul Manualului lui McGuffey care a fost folosit peste 100 de ani in scolile publice din Statele Unite cu peste 125 de milioane de copii vandute pana a fost oprit in 1963. Presedintele Lincoln l-a numit “Invatatorul Natiunii”. McGuffey a declarat: “Religia crestina este religia tarii noastre. Din ea deriva toate notiunile despre caracterul lui Dumnezeu si marele Stapanitor moral al universului. Pe doctrinele ei sunt fondate particularitatile institutiilor noastre libere. De la nici o sursa nu s-a inspirat autorul atat de evident cat din Sfanta Scriptura. Nu-mi cer scuze pentru nici unul din aceste fragmente luate din Biblie.”

Din primele 108 universitati fondate in America, 106 erau fara indoiala crestine, inclusiv prima Universitatea Harvard, infiintata in 1636. In Manualul initial al Studentului la Harvard, regula numarul unu era ca studentii care vor sa intre la facultate trebuie sa cunoasca Latina si Greaca pentru a putea studia Scripturile: “Fiecare student trebuie sa fie invatat clar si insistat asupra lui cu seriozitate pentru a lua bine in seama care este obiectivul major al vietii si al studiilor, a-L cunoaste pe Dumnezeu si pe Isus Cristos, care este viata vesnica (Ioan 17:3); si prin urmare a-L pune pe Isus Cristos singurul fundament al tuturor cunostintelor si invataturilor. Si pentru a cauta intelepciunea pe care numai Domnul o da, fiecare sa se roage cu pricepere pentru a o cere de la El (Proverbe 2:3).”

Tweet

Urmareste-ne:

---