Miscarea pro-choice

Miscarea Pro-Choice – Alegerile de procedura (nici o bucatica insangerata)
Miscarea pro-choice sustine dreptul femeii de a alege metoda prin care sa avorteze copilul nedorit. De obicei, aceasta este stabilita in functie de varsta fatului. In timpul primului trimestru de sarcina, o femeie poate alege sa foloseasca “pilula de a doua zi” (sau pilula de urgenta, n.tr.) (RU-486) sau sa recurga la avort prin absorbtie. La sfarsitul lunii a treia, de obicei avortul este facut prin dilatare si chiuretaj (D&C) sau dupa treisprezece saptamani prin dilatare si extractie (D&E). Dupa a saisprezecea saptamana de sarcina, o femeie poate alege avortul prin nastere partiala sau avortul salin sau cu prostaglandina. Indiferent de implicatiile morale si cele religioase, fiecare femeie ar trebui sa studieze cum este facuta fiecare procedura in parte, ce efecte secundare sunt normale si anormale, si ce complicatii pot aparea datorita avortului.

Miscarea Pro-Choice – Ia in considerarea riscurile avortului pentru sanatate
Miscarea pro-choice este sustinuta de Planificarea Familiala; aceasta este judecata pentru esecul de a oferi informatii complete pacientilor despre riscurile asociate avortului. Planificarea Familiala nu este judecata pentru bani. Dimpotriva, organizatia era obligata sa informeze pacientii despre legatura intre cancerul la san si avort. Statisticile arata ca incheierea sarcinii intrerupe schimbarile celulare care au loc in san in timpul sarcinii. Potrivit cifrelor recente, 28 din 37 de studii asociaza avortul cu un risc ridicat de la 30% pana la 800% de cancer la san. Intaietatea legala de asociere a avortului cu cancerul la san a fost facuta prima data in Australia, in 28 Decembrie, anul 2001.

Femeile care recurg la aceasta procedura ar trebui sa ia in considerare alt risc al avortului: boala inflamatorie pelvina (PID). Boala aceasta este o infectie foarte cunoscuta care are loc in proportie de 5,2% din avorturile din primul trimestru si 18,5% din avorturile din trimestrul mijlociu, la Universitatea John Hopkins. Aceste procente s-ar putea dubla in unele clinici neafiliate in Statele Unite. Boala inflamatorie pelvina cauzeaza de multe ori infertilitatea, chiar si cu tratament prompt (M. Spence, "PID Detection and Treatment," Sexually Transmitted Disease Bulletin JHU, Vol. 3, No. 1, Feb. 83.).

Pe langa riscurile pomenite mai sus, 1% dintre femei care fac avortul vor avea nevoie de transfuzie de sange, din care 10% vor contacta hepatita virala. Aproximativ 2% din aceste femei vor muri. La 1.600.000 de avorturturi estimate anual in Statele Unite, inseamna ca 32 de femei vor muri de la transfuziile de sange de care au nevoie dupa avort (R. Voelker, "Hepatitis B: Planned Standard," AM MED News, Oct. 13, 1989, pg. 2.).

Miscarea Pro-Choice: Exista cu adevarat o alegere?
Miscarea pro-choice: faptele sunt clare. Avortul te supune riscului medical si moral. Tocmai am trecut in revista riscurile medicale ale avortului. Dar ce se poate spune despre riscurile morale si etice inerente intreruperii vietii? Cu siguranta, argumentul in favoarea pozitiei “pro-choice” este acela ca fatul nu este o viata umana, ci doar un ovul fecundat ca urmare a relatiei dintre un barbat si o femeie. Aici este argumentul de baza datorita caruia aceasta “justificare” pica la fiecare punct din procesul de gestatie umana. Mai intai, potrivit definitiei biologice stim ca fatul care creste in pantecele femeii este “viu” din momentul conceptiei (dezvoltarea celulelor are loc imediat). In al doilea rand, stim ca natura vietii din pantece este fara nici o indoiala “umana” (miracolul ADN). In al treilea rand, prin definitie, un avort pune capat vietii fatului in pantece, care este viu si uman prin natura. Prin urmare, este un act de intrerupere a vietii umane. Legal sau nu, sigur din punct de vedere medical sau nu, aceasta nu este o alegere pe care o putem face.

Tweet

Urmareste-ne:

---